I AM HAPPY!!!

I AM HAPPY!!!

februarie

este un cer pufos si o lumina portocalie-cumva. nu ma asteptam sa mai revina zapada iernii dupa ce acu 3-4 zile am avut 15-18 grade. se schimba vremurile si de data aceasta am fost placut surprinsa. e frumos cand ninge. cand bradul din curte este alb si se apleaca greu sub neaua. ma umple de speranta imaginea asta. sunt in sfarsit pozitiva din toate punctele de vedere. in sfarsit simt si eu ce inseamna asta. am mai simtit-o cu ceva timp in urma, doar ca am uitat. mi-am descarcat creierii de orice urma de zapaceala si sentimente gri si acum ma bucur. ma bucur pentru ca stiu ca viata mea acum incepe. am 23 de ani, putina intelepciune, dorinta, vointa si teluri inalte. si sunt mai mult decat pregatita sa le ating si sa intampin odata cu asta tot ceea ce mi se pune in cale. am mai spus-o, dar cred ca niciodata nu am crezut in asta la fel ca si acum. simt o energie extraordinara. sunt odihnita. am acumulat multe in ultimii doi ani si simt ca vine perioada cand voi revarsa tot. si vreau sa fac asta, pana cand nu voi mai avea nimic de spus, de daruit, de facut. e prematur sa spun acum, dar atunci cand voi face aceste lucruri , cand voi obosi din nou si totul isi va pierde sensul, stiu ca ma voi intoarce acasa.pentru ca pot sa fac multe si pentru ca am intotdeauna unde sa ma intorc. ma simt bine. e important.

power :)

am stat eu cu mine asa putin de vorba...am constat ca ma agit si ma stresez mult prea mult pentru orice rahat. dau importanta oricarui comentariu, gest, repros, barfa, etc care vine in directia mea... why do i care????? am o viata ata de frumoasa, cu amintiri atat de multe si de misto, cu prieteni buni, cu experiente unice, intamplari super, cu care orice om ar fi multumit. dar nuuuu...eu ma agit ca un pepsi pt ce ...nici macar eu nu stiu.
trebuie neaparat sa imi schimb atitudinea, sa fiu mai optimista si mai pozitiva, sa ma bucur de mine asa cum sunt, sa am mai multa incredere in mine, (this is killing me!!), sa, nu stiu...sa iau pur si simplu lucrurile si oamenii asa cum vin, sa profit de tot ce am . sa invat sa ma autodirectionez sa ajung la ceea ce imi doresc. din toate punctele de vedere. intotdeauna am crezut ca m-am nascut sub o stea norocoasa, in timp ce tot eu am uitat sa ma si simt si sa ma comport ca atare. e adevarat ca am pierdut destul de mult timp fara rost (sau?) in ultima vreme si asta te face sa te gandesti prea mult la prea multe chestii, dar asta nu e o scuza pentru faptul ca m-am delasat, m-am molesit, m-am subestimat si m-am lasat de pomana. eu pe mine. si e de rahat pentru ca in afara de ganduri nefaste si semi-depresii fara continut, atitudinea asta nu mi-a adus nimic bun. am sa plang eu pentru timpul asta pierdut altadata. acum e momentul sa imi revin. doua palme la oglinda, urmarim dictonul "eu pot, eu sunt magician" si gata! pentru ca eu chiar pot. stiu sa reusesc, e un joc pe care imi placea odata sa il joc si e timpul sa imi reamintesc regulile lui. m-am saturat sa imi fie lene si sa nu am chef. am nevoie disperata de schimbare . am nevoie sa imi demonstrez mie, again, ca tot ceea ce imi doresc mi se poate intampla si desi nu s-ar spune, eu imi doresc foarte multe. I've got the power. I've got power..so...why not use it?....
nu stiu ce a iesit din postul asta, ce se intelege....and i don't even care :D

vreau

vreau sa fiu sincera. imi doresc nespus de mult sa pot sa spun tuturor lucruri pe care le tainuiesc de ceva timp. cam de cand m-am facut mare. vreau sa nu imi mai pese de prejudecati, de ce zice lumea, de reactii adverse, de consecinte nefaste. vreau sa nu ma mai stresez ca supar, jignesc, molestez pe cineva cu ceea ce vreau sa spun. vreau pur si simplu sa spun. sa le spun oamenilor care nu imi plac ca nu imi plac, prietenilor buni sa le spun tot ceea ce ei fac cu sau fara intentie si imi displace profund, sunt persoane carora as vrea sa le spun in fata ca sunt penibile, sa se maturizeze si sa isi vada de viata, unora as vrea sa le spun ca nu sunt deloc atat de buni si de smecheri pe cum au ei impresia in aroganta lor desavarsita, as vrea sa ii spun acelui tip ingamfat ca nu e nici pe un sfert atat de inteligent pe cat il credeam , ba chiar a dat cu mucii in fasole in repetate randuri, as vrea sa ii spun tipului pe care am un crush urias ca il plac si ca mi se pare grozav, as vrea sa spun lucruri de genul asta. as mai vrea si sa ii intreb una-alta, sa aflu niste lucruri de la toti oamenii astia. chestii ce m-ar ajuta pe mine sa inteleg, pe ei, pe mine, viata si lumea in care traiesc. sunt lucruri normale, nu vad nimic rau in ele. as vrea sa fie mult mai simplu sa stiu. as vrea sa fie mult mai simplu sa spun ceea ce am pe suflet. ...no way, huh?!?

n&

oamenii sunt rai. toti oamenii. da, trebuie sa acordam oricui prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie, dar indiferent ce ii starneste, oamenii sunt rai. nu mai are rost sa dau exemple. spun doar ca vorbesc despre toti acei oameni pe care ii iei sub aripa ta, ii ajuti,ii sprijini, ii ridici, esti legat de toate experientele si implinirile lor si la momentul in care ar trebui sa iti intoarca intr-un fel sau altul favorurile nu mai recunosc nimic. uita tot ceea ce ai facut bun pentru ei, se transforma din Oameni in creaturi ingamfate si afurisite care te jignesc si care tin sa iti arate pana in ultimul moment ca sunt fiinte nepasatoare si reci. ca nimic din ce le amintesti tu nu s-a intamplat de fapt si ca tot ceea ce ei au si stiu li se datoreaza doar lor. tu nu ai decat sa te reculegi asa cum poti, sa nu suferi prea mult de la socul provocat si sa treci mai departe. te ridici, iti spui pentru a n-a oara ca nu mai gresesti in felul asta, nu te mai increzi, nu mai faci nimic pentru nimeni doar de dragul de a face, te inaspresti atat cat poti si gata. si totusi e pacat ca se intampla lucrurile asa. atunci cand ajuti pe cineva din inima si esti de partea lor pana la sfarsit, sfarsitul sa fie atat de brusc si de cumplit? pe mine nu inceteaza sa ma surprinda rautatea oamenilor cand vine vorba de recunostinta. cand vine vorba sa dai inapoi ceea ce ai primit, sa rasplatesti mana ce ti s-a intins asa cum poti si cum ti se cere... nu cred ca as putea sa fiu asa vreodata. cu toate astea...ma ridic si trec mai departe, promitandu-mi a n-a oara ca nu mai gresesc asa...

film

nu e deloc usor atunci cand simti ceva puternic pentru o persoana, dar ea nu stie. cand il vezi pe el cel mai frumos, cel mai amuzant, cel mai atragator, cel mai sensibil, cel mai descurcaret, cel mai inteligent, cel mai... dar nu se poate intampla nimic. cand stii ca nu e bine deloc, ca nu ai voie sa simti ce simti, dar nu te poti opri. si sentimentul se intensifica pe zi ce trece. tentatia fructului oprit. cand nu mai ai chef de nimic pana la ora cand stii ca il vei vedea din nou. atunci cand stii ca nu il vezi , nici macar nu ai chef sa te dai jos din pat. atunci cand stii ca el este acolo te grabesti si cu grija iti pudrezi nasul, iti pui pantofii si bluza preferata, si te indrepti spre el zambind ca si cand ai fi castigat . dar nu castigi decat minute in plus la agonia cu care speri ca ceea ce visezi ar putea deveni realitate ca intr-un film siropos. apoi te prefaci ca nu e nimic, cu ochii in patru sa nu isi dea seama ceilalti. te concentrezi sa nu zambesti prea mult, dar nici prea putin, sa nu spui nimic interpretabil; si nu mai obosesti sa porti masca asta pentru ca el e acolo si asta e tot ce conteaza. nu dureaza mult si te intorci la gandurile negre ce parca te asteapta. te gandesti ca esti un om prost. dai nas cu realitatea. nasol moment. apoi iti plangi usor de mila. gasesti un umar solidar , o cupa de sampanie si asta e. te resemnezi. toate astea pana cand vine o noua zi, cand tresari, bucuroasa ca a aparut. o iei de la capat. ce e mai rau se intampla. paranoia se instaleaza si de acum ai constant impresia ca el stie. orice zambet, privire sau gest in directia ta inseamna mult mai mult. te convingi intr-una ca e adevarat, ca stie si el si ceva se intampla. doar ca tot tu esti cea care se culca seara de seara singura. ce astepti sa se intample se amana, zi de zi la fel. apoi te gandesti ca e mai bine asa. ba te convingi ca nici macar nu doresti sa se intample ceva. dar de fapt, stii si tu ca e o minciuna... aseara l-am visat din nou. ma tinea in brate... nasol moment.

fresh new start

de cand ma stiu am fost omul care are grija sa le fie bine celor din jur. fara sa par vreo generoasa ipocrita, dar asa au stat lucrurile. ma simteam eu bine ori de cate ori reuseam sa fac un bine prietenilor mei. indiferent daca era vorba de un sfat, o vorba, ridicarea moralului sau chestiuni financiare. trebuie sa recunosc ca undeva in sufletul meu am asteptat o forma de recunostinta pe chestia asta. doar ca am invatat destul de recent ca lucrurile nu stau asa. am fost dezamagita mereu pentru ca 'recunostinta' nu mai venea si oamenii respectivi imi intorceau spatele cu usurinta. am fost o naiva. si de vina sunt doar eu. pentru ca am facut mereu cate ceva pentru cei din jur, de cele mai multe ori fara ca ei sa imi ceara asta.apoi tot eu eram cea care asteapta recunostinta. nici macar nu ar fi asta cea mai mare problema. problema reala este ca undeva pe parcurs m-am uitat pe mine. am avut mereu grija de ceilalti si am uitat sa fac cate ceva si pentru mine. asa ca am ramas in urma. cu toate. si m-am hotarat sa schimb lucrul asta. de azi inainte voi conta intai eu apoi restul lumii. am trecut intr-o extrema si acum nici nu stiu de unde sa incep sa ma adun. sa imi recapat locul si pozitia, sa imi recapat increderea, atiudinea, personalitatea si imaginea. nu e nimic usor in toata treaba asta. dar , cum spunea o buna prietena: e mai usor sa te ridici, caderea e cea care doare si e grea. asa ca 'hey rup! si sus moralul!'

need help to get back my mind!!!!

ma gandeam zilele astea sa vizitez un consilier psihologic...sau psihoterapeut...sau cum s-o numi. nu, nu am luat-o razna si nici nu duc lipsa de prieteni pe umarul carora pot sa imi vars orice idee...sau duc? asta e motivul. incep sa cred ca nu prea am pe nimeni care sa ma asculte si care sa nu aibe asteptari de la mine, sa nu ma judece prin prisma unor idei preconcepute...sau oi fi eu paranoica...? deh, nu se stie... am doar senzatia, cateodata, ca datorita sinceritatii mele, franchetii si vorbitului prea liber, unele persoane , ba chiar unele de la care nu prea ma asteptam, ma judeca total tampit, interpreteaza ceea ce eu spun prin prisma asteptarilor pe care le au de la mine ( constient, inconstient - habar n-am). nu simt in acest moment ca ar fi cineva care sa ma asculte si sa inteleaga ceea ce eu vreau cu adevarat sa exprim... pe de alta parte, m-as bucura sa ma asculte un om instruit cat de cat intr-ale mintii, pentru ca se intampla uneori ca nici eu sa nu stiu ce vreau sa spun...sau stiu eu, doar ca in exprimare iese altceva...sau... see? I need professional help!
...never mind....tocmai am vazut un film in care toata lumea cauta solutii la probleme extrem de variate intr-un cabinet de consultanta psihologica si probabil ca de acolo mi se trage...
si ar mai fi o chestie. e vorba de incredere... de unde, frate, sa mai stii in cine poti sa ai incredere, daca si prietenii cei mai buni iti spun ca nu trebuie sa ai incredere ?!!?? incep sa ma prind de faza, deci unui consilier psihologic as putea sa ii spun tot ceea ce imi trece prin cap si nu ar avea voie sa spuna nimanui...e drept, nu am fi 'prieteni', dar m-ar ajuta ceva mai mult nu? m-ar indruma sa gasesc singura raspunsurile de care am nevoie, poate ar fi mai interesat sa ma ajute sa imi rezolv singura situatiile, sa descopar in mine ceea ce am nevoie, ca sa nu mai vorbim de descarcare...pfff ...asa imi imaginez eu ca ar trebui sa fie. a fost cineva la un cabinet de genu vreodata? sa imi spuneti si mie cum e... poate ma razgandesc :D...anyway...i'm bored... nici nu a inceput inca anul nou ( pt mine cel putin), si deja am inceput sa vreau...lista mea care nu se mai termina: vreau sa ...vreau sa... vreau cu... vreau asa.... vreau atunci....vreau...vreau...vreau... pfff...kkt!
in final cred ca sunt un om cu prea mult timp liber....abia astept sa il ocup... dar de ce astept? ahh... da... deci, recomanda cineva un psiholog bun? ! ? :D

la multi ani!

gata! a trecut si 2008...a fost un an frumos , dupa cum spuneam. acum tot ce imi doresc este ca 2009 sa fie anul care imi va aduce tot ceea ce am avut in 2008 plus ceea ce mi-am dorit in 2008 si nu a fost sa fie. sa se intample toate lucrurile pe care le-am visat si pentru care am muncit anul trecut... sa fiu un om mai bun decat am fost , pentru ca acum stiu mai mult decat am stiut. sa am parte de cat mai multe momente bune, pentru ca ele fac viata frumoasa si mai ales de sanatate, ca sa ma pot bucura de ele... toate astea si mai mult decat atat le doresc tuturor alor mei, pe care ii iubesc! la multi ani tuturor!!!

the end

cred ca la fel ca si restul lumii, zilele acestea m-am gandit sa fac o mica sinteza a anului ce a trecut...poate e prea mult spus sinteza , dar cel putin sa impartasesc aici din concluziile pe care le-am tras de una singura, si , ma rog, cateva intamplari.
de la inceputul anului m-am trezit cu gandul ca 2008 va fi important pentru mine. un an al distractiei al prieteniilor, in care voi uita de conventii si reguli si voi trai asa cum imi doresc. si in parte a fost.
anul a inceput frumos cu party-uri, ciorbe mancate catre dimineata, prieteni , aventuri...ma apuca rasul doar cand imi amintesc... apoi din primavara am legat alte prietenii, cu oameni foarte frumosi pe care mi-i doream ca prieteni, seri lungi de monopoly, discutii multe, dezbateri, iesiri... in vara au urmat excursii foarte misto, momente multe care vor ramane in sufletul meu pentru totdeauna, vacanta cu aceiasi oameni dragi, senzatia de libertate, au fost si momente mai putin bune, mici intepaturi, mici insatisfactii, mici dezamagiri si apoi iar momente frumoase, aventuri, excitatie, descoperiri , frumusete...foarte multe planuri de viitor, foarte multe lamuriri interioare... s-a facut toamna, moment in care partial planurile de viitor mult dezbatute au inceput sa fie puse in practica, a urmat o perioada de monotonie, de care daca stau sa ma gandesc aveam mare nevoie, liniste, pauza, m-a ajutat sa imi clarific niste situatii si niste ganduri ale caror provenienta nu o stiam... si repede au venit lunile acestea de iarna, care au adus cu ele alta prietenie, alte discutii si dezbateri, foarte diferite de cele din inceputul anului... si apoi un soi de confirmare ca multe din raspusnsurile pe care mi le-am dat au fost pozitive si bine conturate, ceea ce nu poate decat sa ma bucure... iar acum in finalul lui 2008 urmeaza o vacanta care se anunta a fi superba, minunata Viena de Craciun si apoi in Italia, Brescia voi spune bun venit lui 2009, cu zambetul pe buze. inca sunt la varsta la care ma bucura trecerea unui an si ma multumeste inceperea unuia nou.
ca parti negative ( cu final pozitiv) ale lui 2008 as putea sa mentionez faptul ca am gresit unui suflet drag, am pierdut o prietenie veche, m-am incurcat si m-am abatut in vreo cateva randuri din drumul bun...si...cam atat. restul , daca s-au mai intamplat nu au fost atat de importante pentru a fi mentionate sau macar ca sa mi le amintesc acum.
concluzia...tot ceea ce trebuia sa mi se intample s-a intamplat. tot ceea ce am facut, bune sau rele au avut cu siguranta un final pozitiv. daca au fost dezamagiri pe parcurs acestea s-au datorat simplului fapt ca am avut asteptari prea mari, nu am gandit obiectiv sau nu am realizat ca anumite persoane nu mi se potrivesc si nu imi pot da ceea ce eu am nevoie...
sunt multumita. simt ca am crescut cat in 2 ani. cat de multe lucruri s-au schimbat, cat de mult m-am imbogatit. mai am mult de lucrat la mine ca si om, dar in momentul acesta simt ca si timp am destul pentru asta. ma bucur.
doresc tuturor multe bucurii si cele mai dorite impliniri... pup u! andreea