zi faina

azi a fost o zi frumoasa. m-am trezit in ritm propriu, spre deosebire de restul zilelor in care ma trezesc sunata de oameni carora le vine greu sa creada ca in jobul p care il am eu nu e nevoie sa te trezesti in fiecare zi la dimineata!!! apoi m-am bucurat foarte tare sa vad soare. am iesit pe balcon la o gura de aer si m-am bucurat si mai tare de soarele caldut. yupiii!!! am iesit la o plimbarica cu prietena mea, am mers la un restaurant dragutz si bun ,apoi nu pot sa spun unde am fost si apoi acasa. foarte relaxant!!! o zi chiar faina. pe seara merg la club, unde este o petrecere privata care sper eu tare de tot sa iasa cat mai bine...
I'll be back!!!

parere de rau

mi se pare foarte trist cand vad adevarate valori ale tarii noastre cum se duc. ce mi se pare de-a dreptul trist e faptul ca atunci cand eu eram mica ei erau pe la 30-40 de ani in floarea varstei si in culmea carierei. am crescut cu ei. nu au existat niciodata altii decat ai nostri. si acum se duc. dem radulescu, teo peter, valeriu sterian, ovidiu iuliu moldovan, george pruteanu, florian pitis, gica petrescu, ...si multi altii care nu imi vin in momentul asta in minte. si ce mi se pare si mai trist e ca nu vad din generatiile urmatoare pe nimeni care sa umple in vreun fel golurile lasate. nici in muzica, nici in teatru, nici in televiziune, nici in cultura, nici in politica, nici nicaieri ...si atunci ma intreb: copiii si nepotii nostri cu cine o sa creasca???

eu sunt

noi judecam oamenii...unii la modul superficial, altii la modul serios. atunci cand suntem intr-un mediu amical , ne place sa barfim. sa vb in fel si chip despre alte persoane care nu ne plac, sau cu care avem o legatura negativa si har domnului avem de unde alege. ei , mi se intampla de vreo cateva zile sa ma gandesc doar la mine .. ma simt acum eu looser-ul . eu sunt cea ramasa in urma , eu sunt cea "singura" , eu sunt cea care nu are chef ,nu mai povesteste, nu mai are energie, eu sunt cea "plouata", eu sunt cel judecat . nu mi s-a intamplat nimic deosebit sa ma provoace cel putin sa impartasesc chestia asta cu lumea. chiar nu e nici un motiv, doar ca...asa mi-a venit!

lumea asta

au trecut cateva zile de la ultimul meu "articol". nici acum nu stiu despre ce sa scriu ,la fel cum nu am stiut nici zilele trecute, dar am sa fac un efort. ma gandeam la lumea asta. lumea in care traim. vremurile astea. totul mi se pare superficial .secolul vitezei. un rahat. nu mai avem timp de nimic. ne indobitocim pur si simplu. tehnologie avansata. din cauza ei nu mai stim sa facem nimic. nu mai lucram cu mainile, cu mintea sau cu sufletul. orice dorinta a noastra se implineste cu un click .nu mai avem nici un fel de interes decat sa ne treaca timpul mai repede. pentru asta imi pare nespus de rau. pentru tot timpul asta nebun care trece si noi nu mai apucam sa facem nimic. auzim povesti de mai demult. nici macar nu e foarte demult. povesti despre oameni care au muncit ,oameni cu demnitate , povesti despre fericire, povesti despre iubire, povesti despre vieti pline de intamplari, povesti din timpuri in care totul era doar alb sau negru, bun sau rau, totul sau nimic. in ziua de azi nu se mai intampla nimic in viata nimanui, nu mai avem povesti.avem in schimb nuante. in tot ceea ce facem ,spunem, simtim, avem nuante. unii spun ca e bine. ca asta e un rezultat al dezvoltarii omenirii. ca e un avantaj ca ne permitem sa nuantam. eu zic ca nu e bine deloc. toaate nuantele astea (nu stiu cum altfel sa le spun) care se regasesc in tot, nu fac altceva decat sa creeze confuzii. este prea mult loc pentru interpretari si pentru ca nu suntem deloc la fel unii cu ceilalti , fiecare interpreteaza in felul lui .astfel se creeaza neintelegerile .astfel gresim. si cred ca lumea de azi prin asta este caracterizata : neintelegere, confuzie, interpretare. si din toate astea ies doar greseli. copiii nostri, nepotii si stra-nepotii nostri or sa auda aceleasi povesti de demult pe care le-am auzit si noi . pacat. si atunci unde este evolutia? in somaj, in lenea oamenilor, in saracie, in hotie,in scandaluri, in goana dupa bani, in lipsa timpului, in prostie, in impuritate, in aroganta, in rusinea provocata de o farama de romantism, in casatoriile pe interes, in constructiile poluatoare, in laudele prost atribuite, in lipsa de umanitate din fiecare???? mi-e frica de lumea in care traiesc. mi-e teama pentru restul vietii mele. mi-e teama pentru viitor si mai alaes regret nespus timpul in care m-am nascut.but that's just me.

the guardian

de cate ori vad cate un film cu tenta eroica ma apuca depresia.ma apuca gandurile.ma uitam ieri la un film pe care il mai vazusem cu ceva timp in urma, nicidecum vreo capodopera... doar un film cu mesaj. un mesaj foarte puternic , care cel putin la mine a ajuns. the guardian (in slujba vietii) cu kevin costner . un film despre paza de coasta a sua, despre tineri invatacei si despre salvamari-eroi,despre dramele fiecaruia, despre provocari,bla bla.
si atunci raman eu cu impresia ca oameni ca aceia despre care se vb acolo chiar exista.oameni care fac orice oricand sa ne fie noua bine, oameni care sa arunca in foc sau in ape atunci cand toata lumea fuge din fata dezastrului, oameni care fac cercetari, pentru ca noi sa nu murim d gripa, oameni care salveaza vieti, care lupta pentru cauze despre care noi nici nu auzim, etc. si noi ce facem? simt ca pierd vremea degeaba si fara rost ,simt ca nici un fel de act maret nu se va apropia de mine(sau eu de el).mi-as dori sa fac parte din ceva. sa pot povesti nepotilor ca macar am fost acolo si am avut curajul sa fiu martor la ceva mare...eh...poate aberez...ma impresioneaza des cinematografia.doar ca nu poti sa nu te gandesti ca oameni ca si aceia inca exista. sunt oameni demni de cunostinta si recunostinta noastra. sunt eroi.

subiect major

exista un singur subiect major pe care nu l-am atacat inca in blog. barbatii. sau cel putin parerea mea despre ei. mi se intampla un lucru destul de ciudat in ultima vreme. ba chiar nici nu credeam ca se poate intampla. eu spuneam mereu ca o femeie/fata are mereu o figura masculina in minte indiferent daca are p cineva sau nu. ei bine am ajuns sa ma contrazic , pentru ca tocmai traversez o perioada in care nu exista nimeni , cel putin in mintea mea. nici o tentatie, nici un impuls, nici un gand referitor la un cineva. asta inseamna ca inainte sa adorm ma gandesc la job, la oportunitatile pe care le am, la ce decizii trebuie sa iau, la ce am de facut...si nici un gand , fantezie sau vis romantic catusi de putin.
pana acum eu una am avut relatii frumoase, care s-au terminat frumos, fara suferinte crunte si fara indoieli. sau cel putin asa imi amintesc eu :P
ok. acum ca am atins si acest subiect, pot trece la urmatoarele. sper totusi(ca doar sunt femeie), ca data viitoare sa am ceva mai multe de dezbatut. asa,eu cu mine.
pupik!