februarie

este un cer pufos si o lumina portocalie-cumva. nu ma asteptam sa mai revina zapada iernii dupa ce acu 3-4 zile am avut 15-18 grade. se schimba vremurile si de data aceasta am fost placut surprinsa. e frumos cand ninge. cand bradul din curte este alb si se apleaca greu sub neaua. ma umple de speranta imaginea asta. sunt in sfarsit pozitiva din toate punctele de vedere. in sfarsit simt si eu ce inseamna asta. am mai simtit-o cu ceva timp in urma, doar ca am uitat. mi-am descarcat creierii de orice urma de zapaceala si sentimente gri si acum ma bucur. ma bucur pentru ca stiu ca viata mea acum incepe. am 23 de ani, putina intelepciune, dorinta, vointa si teluri inalte. si sunt mai mult decat pregatita sa le ating si sa intampin odata cu asta tot ceea ce mi se pune in cale. am mai spus-o, dar cred ca niciodata nu am crezut in asta la fel ca si acum. simt o energie extraordinara. sunt odihnita. am acumulat multe in ultimii doi ani si simt ca vine perioada cand voi revarsa tot. si vreau sa fac asta, pana cand nu voi mai avea nimic de spus, de daruit, de facut. e prematur sa spun acum, dar atunci cand voi face aceste lucruri , cand voi obosi din nou si totul isi va pierde sensul, stiu ca ma voi intoarce acasa.pentru ca pot sa fac multe si pentru ca am intotdeauna unde sa ma intorc. ma simt bine. e important.

power :)

am stat eu cu mine asa putin de vorba...am constat ca ma agit si ma stresez mult prea mult pentru orice rahat. dau importanta oricarui comentariu, gest, repros, barfa, etc care vine in directia mea... why do i care????? am o viata ata de frumoasa, cu amintiri atat de multe si de misto, cu prieteni buni, cu experiente unice, intamplari super, cu care orice om ar fi multumit. dar nuuuu...eu ma agit ca un pepsi pt ce ...nici macar eu nu stiu.
trebuie neaparat sa imi schimb atitudinea, sa fiu mai optimista si mai pozitiva, sa ma bucur de mine asa cum sunt, sa am mai multa incredere in mine, (this is killing me!!), sa, nu stiu...sa iau pur si simplu lucrurile si oamenii asa cum vin, sa profit de tot ce am . sa invat sa ma autodirectionez sa ajung la ceea ce imi doresc. din toate punctele de vedere. intotdeauna am crezut ca m-am nascut sub o stea norocoasa, in timp ce tot eu am uitat sa ma si simt si sa ma comport ca atare. e adevarat ca am pierdut destul de mult timp fara rost (sau?) in ultima vreme si asta te face sa te gandesti prea mult la prea multe chestii, dar asta nu e o scuza pentru faptul ca m-am delasat, m-am molesit, m-am subestimat si m-am lasat de pomana. eu pe mine. si e de rahat pentru ca in afara de ganduri nefaste si semi-depresii fara continut, atitudinea asta nu mi-a adus nimic bun. am sa plang eu pentru timpul asta pierdut altadata. acum e momentul sa imi revin. doua palme la oglinda, urmarim dictonul "eu pot, eu sunt magician" si gata! pentru ca eu chiar pot. stiu sa reusesc, e un joc pe care imi placea odata sa il joc si e timpul sa imi reamintesc regulile lui. m-am saturat sa imi fie lene si sa nu am chef. am nevoie disperata de schimbare . am nevoie sa imi demonstrez mie, again, ca tot ceea ce imi doresc mi se poate intampla si desi nu s-ar spune, eu imi doresc foarte multe. I've got the power. I've got power..so...why not use it?....
nu stiu ce a iesit din postul asta, ce se intelege....and i don't even care :D