vreau

vreau sa fiu sincera. imi doresc nespus de mult sa pot sa spun tuturor lucruri pe care le tainuiesc de ceva timp. cam de cand m-am facut mare. vreau sa nu imi mai pese de prejudecati, de ce zice lumea, de reactii adverse, de consecinte nefaste. vreau sa nu ma mai stresez ca supar, jignesc, molestez pe cineva cu ceea ce vreau sa spun. vreau pur si simplu sa spun. sa le spun oamenilor care nu imi plac ca nu imi plac, prietenilor buni sa le spun tot ceea ce ei fac cu sau fara intentie si imi displace profund, sunt persoane carora as vrea sa le spun in fata ca sunt penibile, sa se maturizeze si sa isi vada de viata, unora as vrea sa le spun ca nu sunt deloc atat de buni si de smecheri pe cum au ei impresia in aroganta lor desavarsita, as vrea sa ii spun acelui tip ingamfat ca nu e nici pe un sfert atat de inteligent pe cat il credeam , ba chiar a dat cu mucii in fasole in repetate randuri, as vrea sa ii spun tipului pe care am un crush urias ca il plac si ca mi se pare grozav, as vrea sa spun lucruri de genul asta. as mai vrea si sa ii intreb una-alta, sa aflu niste lucruri de la toti oamenii astia. chestii ce m-ar ajuta pe mine sa inteleg, pe ei, pe mine, viata si lumea in care traiesc. sunt lucruri normale, nu vad nimic rau in ele. as vrea sa fie mult mai simplu sa stiu. as vrea sa fie mult mai simplu sa spun ceea ce am pe suflet. ...no way, huh?!?

n&

oamenii sunt rai. toti oamenii. da, trebuie sa acordam oricui prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie, dar indiferent ce ii starneste, oamenii sunt rai. nu mai are rost sa dau exemple. spun doar ca vorbesc despre toti acei oameni pe care ii iei sub aripa ta, ii ajuti,ii sprijini, ii ridici, esti legat de toate experientele si implinirile lor si la momentul in care ar trebui sa iti intoarca intr-un fel sau altul favorurile nu mai recunosc nimic. uita tot ceea ce ai facut bun pentru ei, se transforma din Oameni in creaturi ingamfate si afurisite care te jignesc si care tin sa iti arate pana in ultimul moment ca sunt fiinte nepasatoare si reci. ca nimic din ce le amintesti tu nu s-a intamplat de fapt si ca tot ceea ce ei au si stiu li se datoreaza doar lor. tu nu ai decat sa te reculegi asa cum poti, sa nu suferi prea mult de la socul provocat si sa treci mai departe. te ridici, iti spui pentru a n-a oara ca nu mai gresesti in felul asta, nu te mai increzi, nu mai faci nimic pentru nimeni doar de dragul de a face, te inaspresti atat cat poti si gata. si totusi e pacat ca se intampla lucrurile asa. atunci cand ajuti pe cineva din inima si esti de partea lor pana la sfarsit, sfarsitul sa fie atat de brusc si de cumplit? pe mine nu inceteaza sa ma surprinda rautatea oamenilor cand vine vorba de recunostinta. cand vine vorba sa dai inapoi ceea ce ai primit, sa rasplatesti mana ce ti s-a intins asa cum poti si cum ti se cere... nu cred ca as putea sa fiu asa vreodata. cu toate astea...ma ridic si trec mai departe, promitandu-mi a n-a oara ca nu mai gresesc asa...

film

nu e deloc usor atunci cand simti ceva puternic pentru o persoana, dar ea nu stie. cand il vezi pe el cel mai frumos, cel mai amuzant, cel mai atragator, cel mai sensibil, cel mai descurcaret, cel mai inteligent, cel mai... dar nu se poate intampla nimic. cand stii ca nu e bine deloc, ca nu ai voie sa simti ce simti, dar nu te poti opri. si sentimentul se intensifica pe zi ce trece. tentatia fructului oprit. cand nu mai ai chef de nimic pana la ora cand stii ca il vei vedea din nou. atunci cand stii ca nu il vezi , nici macar nu ai chef sa te dai jos din pat. atunci cand stii ca el este acolo te grabesti si cu grija iti pudrezi nasul, iti pui pantofii si bluza preferata, si te indrepti spre el zambind ca si cand ai fi castigat . dar nu castigi decat minute in plus la agonia cu care speri ca ceea ce visezi ar putea deveni realitate ca intr-un film siropos. apoi te prefaci ca nu e nimic, cu ochii in patru sa nu isi dea seama ceilalti. te concentrezi sa nu zambesti prea mult, dar nici prea putin, sa nu spui nimic interpretabil; si nu mai obosesti sa porti masca asta pentru ca el e acolo si asta e tot ce conteaza. nu dureaza mult si te intorci la gandurile negre ce parca te asteapta. te gandesti ca esti un om prost. dai nas cu realitatea. nasol moment. apoi iti plangi usor de mila. gasesti un umar solidar , o cupa de sampanie si asta e. te resemnezi. toate astea pana cand vine o noua zi, cand tresari, bucuroasa ca a aparut. o iei de la capat. ce e mai rau se intampla. paranoia se instaleaza si de acum ai constant impresia ca el stie. orice zambet, privire sau gest in directia ta inseamna mult mai mult. te convingi intr-una ca e adevarat, ca stie si el si ceva se intampla. doar ca tot tu esti cea care se culca seara de seara singura. ce astepti sa se intample se amana, zi de zi la fel. apoi te gandesti ca e mai bine asa. ba te convingi ca nici macar nu doresti sa se intample ceva. dar de fapt, stii si tu ca e o minciuna... aseara l-am visat din nou. ma tinea in brate... nasol moment.

fresh new start

de cand ma stiu am fost omul care are grija sa le fie bine celor din jur. fara sa par vreo generoasa ipocrita, dar asa au stat lucrurile. ma simteam eu bine ori de cate ori reuseam sa fac un bine prietenilor mei. indiferent daca era vorba de un sfat, o vorba, ridicarea moralului sau chestiuni financiare. trebuie sa recunosc ca undeva in sufletul meu am asteptat o forma de recunostinta pe chestia asta. doar ca am invatat destul de recent ca lucrurile nu stau asa. am fost dezamagita mereu pentru ca 'recunostinta' nu mai venea si oamenii respectivi imi intorceau spatele cu usurinta. am fost o naiva. si de vina sunt doar eu. pentru ca am facut mereu cate ceva pentru cei din jur, de cele mai multe ori fara ca ei sa imi ceara asta.apoi tot eu eram cea care asteapta recunostinta. nici macar nu ar fi asta cea mai mare problema. problema reala este ca undeva pe parcurs m-am uitat pe mine. am avut mereu grija de ceilalti si am uitat sa fac cate ceva si pentru mine. asa ca am ramas in urma. cu toate. si m-am hotarat sa schimb lucrul asta. de azi inainte voi conta intai eu apoi restul lumii. am trecut intr-o extrema si acum nici nu stiu de unde sa incep sa ma adun. sa imi recapat locul si pozitia, sa imi recapat increderea, atiudinea, personalitatea si imaginea. nu e nimic usor in toata treaba asta. dar , cum spunea o buna prietena: e mai usor sa te ridici, caderea e cea care doare si e grea. asa ca 'hey rup! si sus moralul!'

need help to get back my mind!!!!

ma gandeam zilele astea sa vizitez un consilier psihologic...sau psihoterapeut...sau cum s-o numi. nu, nu am luat-o razna si nici nu duc lipsa de prieteni pe umarul carora pot sa imi vars orice idee...sau duc? asta e motivul. incep sa cred ca nu prea am pe nimeni care sa ma asculte si care sa nu aibe asteptari de la mine, sa nu ma judece prin prisma unor idei preconcepute...sau oi fi eu paranoica...? deh, nu se stie... am doar senzatia, cateodata, ca datorita sinceritatii mele, franchetii si vorbitului prea liber, unele persoane , ba chiar unele de la care nu prea ma asteptam, ma judeca total tampit, interpreteaza ceea ce eu spun prin prisma asteptarilor pe care le au de la mine ( constient, inconstient - habar n-am). nu simt in acest moment ca ar fi cineva care sa ma asculte si sa inteleaga ceea ce eu vreau cu adevarat sa exprim... pe de alta parte, m-as bucura sa ma asculte un om instruit cat de cat intr-ale mintii, pentru ca se intampla uneori ca nici eu sa nu stiu ce vreau sa spun...sau stiu eu, doar ca in exprimare iese altceva...sau... see? I need professional help!
...never mind....tocmai am vazut un film in care toata lumea cauta solutii la probleme extrem de variate intr-un cabinet de consultanta psihologica si probabil ca de acolo mi se trage...
si ar mai fi o chestie. e vorba de incredere... de unde, frate, sa mai stii in cine poti sa ai incredere, daca si prietenii cei mai buni iti spun ca nu trebuie sa ai incredere ?!!?? incep sa ma prind de faza, deci unui consilier psihologic as putea sa ii spun tot ceea ce imi trece prin cap si nu ar avea voie sa spuna nimanui...e drept, nu am fi 'prieteni', dar m-ar ajuta ceva mai mult nu? m-ar indruma sa gasesc singura raspunsurile de care am nevoie, poate ar fi mai interesat sa ma ajute sa imi rezolv singura situatiile, sa descopar in mine ceea ce am nevoie, ca sa nu mai vorbim de descarcare...pfff ...asa imi imaginez eu ca ar trebui sa fie. a fost cineva la un cabinet de genu vreodata? sa imi spuneti si mie cum e... poate ma razgandesc :D...anyway...i'm bored... nici nu a inceput inca anul nou ( pt mine cel putin), si deja am inceput sa vreau...lista mea care nu se mai termina: vreau sa ...vreau sa... vreau cu... vreau asa.... vreau atunci....vreau...vreau...vreau... pfff...kkt!
in final cred ca sunt un om cu prea mult timp liber....abia astept sa il ocup... dar de ce astept? ahh... da... deci, recomanda cineva un psiholog bun? ! ? :D

la multi ani!

gata! a trecut si 2008...a fost un an frumos , dupa cum spuneam. acum tot ce imi doresc este ca 2009 sa fie anul care imi va aduce tot ceea ce am avut in 2008 plus ceea ce mi-am dorit in 2008 si nu a fost sa fie. sa se intample toate lucrurile pe care le-am visat si pentru care am muncit anul trecut... sa fiu un om mai bun decat am fost , pentru ca acum stiu mai mult decat am stiut. sa am parte de cat mai multe momente bune, pentru ca ele fac viata frumoasa si mai ales de sanatate, ca sa ma pot bucura de ele... toate astea si mai mult decat atat le doresc tuturor alor mei, pe care ii iubesc! la multi ani tuturor!!!