so...nu ma simt bine cu mine. din nou. nu atat de grav totusi ca alte dati. exista niste persoane care ma fac sa nu ma simt deloc in largul meu, sa reactionez total gresit, sa spun ceea ce nu imi doresc deloc, sa am regrete pentru timpul petrecut in preajma lor. exista in jurul meu persoane negative. imi spun mereu ca e mai bine sa le ignor si sa ies eu in fata ca o lady ... doar ca atunci cand persoanele astea apar toata teoria si autocontrolul meu se prabusesc. ( sa fie pentru ca inca nu am invatat sa fiu o lady? :P ). scurt. devin irascibila , irationala, ma intristez teribil, nu imi convine nimic, probabil ca este si o urma subtila de subestimare presarata peste toate astea si asa ajung la o gramada de trairi negative. se duce naibii toata starea de bine si de ok pe care mi-o creez ... tot confortul meu psihic se ruineaza. si atunci ma gandesc: de ce nu pot sa fiu eu ok cu toata lumea? de ce trebuie sa existe persoanele acestea cu care am niste legaturi defectuoase si neterminate? de ce nu pot trece peste neregulile astea? de ce mi-este atat de greu sa comunic persoanelor respective ce simt cu exactitate si cat de mult rau imi face prezenta lor in contextul acesta? de ce ma tem mereu de a fi respinsa (cand tocmai eu nu am o problema cu respingerea atunci cand are o motivatie logica si clar exprimata)? de ce sunt persoanele astea mai importante totusi pentru mine decat altele? de ce le las sa se agate de sufletul meu si sa ma afecteze (poate chiar si involuntar) ? de ce preferam sa nu vorbim de teama ca lucrurile s-ar putea complica (cand cel mai probabil ar fi sa se simplifice) ? de ce fugim de responsabilitatea faptelor si spuselor noastre? de ce nu terminam ce este neterminat, daca asta ne-ar face cu siguranta sa ne simtim mai bine? de ce sunt eu la randul meu o persoana negativa pentru altii (ma gandesc ca pe undeva trebuie sa existe o reciprocitate) ? cum am ajus sa pierd aprecierea unora? de ce isi doresc unii sa se tina departe de mine (cand eu mi-i doresc aproape) ? de ce simulam indiferenta fata de unele persoane (cand de fapt indiferenta este ultimul lucru pe care il simtim)? de ce suntem atat de dependenti de a ne face rau cand solutiile sunt la indemana? de ce ne simtim incapabili sa mergem mai departe ? de ce nu ne eliberam de greutatea acestui balast de probleme? de ce nu putem fi sinceri? oare ce spune despre mine faptul ca mi-e greu sa imi dau singura raspunsuri si solutii la intrebarile acestea (cand raspunsurile si solutiile sunt in mine)?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
u sometimes analyse too much. :)
Trimiteți un comentariu