inspiratie

simt nevoia sa scriu ceva...si nu stiam despre ce..dar ca de obicei imi vine ideea dupa prima propozitie. asa ca am sa scriu despre faptul ca am descoperit in ultima perioada chiar din figurile publice romanesti oameni frumosi. oameni care impartasesc lumii mai mult sau mai putin din intimitatea lor,dar cu foarte multa sinceritate. oameni care pusi in peisajul lumii de azi ar parea cel putin boemi. adevarate surse de inspiratie. sunt oameni frumosi, care si-au depasit teama de a fi judecati si au confirmat existenta deziluziilor, framantarilor sufletesti, dezamagirilor, intrigilor personale, temerilor si in viata lor.la fel cum le avem noi toti,doar ca nu vrem sa recunoastem de teama sa nu fim vulnerabili. pentru ca viata inseamna mult mai mult decat patura de superficialitate cu care defilam de cele mai multe ori. viata si tot ce ne inconjoara are profunzime. oamenii, prietenii, iubitii, cunostintele noastre luati individual si scosi la purecat ne-ar face sa descoperim mult din complexitatea fiecaruia, dar cine e curios, nu? de ce ne-ar interesa mai mult decat sa ne salutam si sa stam la un ceai sau o cafea, de barfe, 15 minute si sa fim multumiti cu asta.?. poate ar trebui sa ne intereseze pentru ca s-ar putea sa fie ...interesant. s-ar putea sa ne surprinda foarte placut cum unii prieteni pe care consideram ca ii cunoastem suficient , ar putea sa ne rezerve surprize in privinta capabilitatilor lor, hobby-urilor lor sau modului de a privi anumite aspecte. am putea chiar sa invatam de la cei din jur, sa ne dezvoltam pana la urma si sa ne cunoastem tot pe noi. si asta doar daca ne-am uita mai atent. daca ne-am da putin interesul in a vedea cine sunt oamenii din jurul nostru. cu ce se deosebesc ei de altii, ce ne face sa ne petrecem timpul impreuna? tot la fel de superficiali cred ca suntem de obicei si cu persoana noastra. in acest sens ma refer la interesul efectiv fata de studiul si analiza propriei persoane. mergem des pe varianta "e bine si asa" sau "e suficient" cand de fapt nu e niciodata . unde s-a pierdut initiativa fiecaruia de a depasi asteptarile proprii sau ale celorlalti. ca si cunostinte, pasiuni, hobby-uri, activitati... de ce nu mai avem chef sa citim o carte? de ce nu mergem la un concert fara sa fie un "must", ci doar pentru ca apreciem muzica si artistii? de ce nu ne luam cativa prieteni de mana si sa mergem intr-un oras pe care nu l-am vizitat niciodata? de ce ne lipseste pe zi ce trece ambitia? (iar eu cu intrebarile mele existentiale :) )sunt toate lucruri pe care le observ , bineinteles, la mine. am ajuns sa ma apuc de citit o carte din necesitate ( desi dupa ce o incep imi place), cand sunt in tren sau trebuie sa stau intr-un loc mai mult timp fara o alta activitate... era doar un exemplu, dar cred ca stiti la ce ma refer :p. in ce ma priveste incerc sa iau masuri. sa ma inconjor si de altfel de oameni decat de obicei, sa merg si in alte locuri, sa cunosc oameni si experiente noi, sa ma invart in asa fel incat eu sa fiu cea castigata si sa adaug puncte la capitolul experiente si activitati benefice. :) si sincer ma simt destul de bine cand reusesc sa ma "imbogatesc" cu ceva. ce naiba, ma simt foarte bine!