am vrut sa scriu un articol despre un subiect foarte important pentru mine... l-am si scris de fapt, dar apoi am respirat si am numarat pana la 10 , l-am recitit si mi-am dat seama ca nu e bine. as fi dezvaluit mult prea mult una din marile mele slabiciuni, erau mult prea evidente unele aspecte, erau poate prea importante pentru mine si atunci am sters. am sters tot . pentu ca nu se stie niciodata cine arunca un ochi, poate chiar si din greseala aici. si nu trebuie sa stie. nu trebuie sa stie toata lumea nici ce se intampla in viata mea, nici cum e, nici cum ajung din punctul A in punctul B, nici cine ma duce acolo, nici ce simt cu adevarat, nici despre cine, nici ce ma supara , nici ce ma bucura. cred ca asta e cel mai mare defect pe care il am. faptul ca vorbesc cu "toata lumea" despre tot ce inseamna ceva pentru mine. e drept, pana acum nu prea avea cine ce sa imi faca, sa ma afecteze negativ, nu prea avea nimeni cu ce sa ma atinga orice ar fi stiu despre mine, acum lucrurile s-au schimbat. e un defect mare. nu e bine sa fii sincer, sa te deschizi in fata tuturor si sa speri ca nu e nimeni rau acolo. pentru ca e ... si chiar iti poate face rau in feluri pe care nici macar nu le banuiesti, feluri despre care daca ti-ar spune cineva ai raspunde banal cu "si ce?" sau cu "nu are nici o importanta" , dar adevarul e ca are importanta si nu e deloc placut sa te trezesti in situatia banala de a ti se face rau, gratuit sau cu folos pentru persoana X. trebuie sa imi pastrez calmul, sa nu ma scap sa spun nimic gresit atunci cand nu trebuie , nici despre mine, si cu atat mai putin despre altii... asta e defectul meu cel mai mare. vorbesc cu toata lumea. e un defect tare nasol... nu imi place. dar il am. asa ca de azi inainte incepe exercitiul de control al informatiilor care imi ies pe gura. pupik
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
draga mea, partial sunt de acord cu tine. Mai precis sunt de acord ca nu trebuie sa vorbesti prea mult si in detalii despre proiectele tale din viitor. Insa despre ce simti este bine sa vorbesti. Pentru ca astfel te eliberezi iar ceilalti vor vedea in tine un om adevarat.
E bine sa nu vorbesti despre orice detaliu din viata ta intima cu oricine, dar este bine sa impartasesti cu altii experiente din trecut, felul in care le-ai trait si cum te-au afectat si cum te-au ajutat sa evoluezi.
Nu te inchide in tine. E un pericol prea mare s ate transformi intr-un robot. Deschide-te spre lume si vesela asa cum te stiu eu.
multumesc frumos...e tare greu sa ghicesti in cine poti avea incredere si in cine nu... sa te analizezi tot timpul ce vorbesti sa fii atent cine e in preajma... ar insemna sa nu ma mai simt in largul meu nicicand...
Trimiteți un comentariu