posibilitati

m-am tot gandit la posibilitatile pe care le am eu...sincera sa fiu,sunt destul de multe.de fapt nici macar nu pot sa ii inteleg pe toti cei care spun ca nu isi gasesc rostul,ca nu au nimic de facut,ca se plictisesc, ca nu isi gasesc de lucru,in definitiv ca nu au posibilitati...
ei.. eu simt ca le am.si cred ca nu sunt vreun exemplu rar, cred ca fiecare om are acelasi numar de oportunitati.trebuie evident sa ai ochii deschisi si sa stii cat de cat unde sa te uiti.sa iti dai interesul in domeniul pe care il alegi,sa te mentii informat,sa dai randament si sa dovedesti celor carora trebuie sa o faci ca tu esti cel mai potrivit,altfel se transforma cat ai zice poc! in oportunitatea altuia.
si oportunitatile vin...pentru fiecare asa cum vin si pentru mine.sunt oameni pe care ii cunosti,care ar putea avea nevoie de tine sau care te-au observat fara macar tu sa ai vreo intentie; si te cheama. sunt joburi pe care trebuie doar sa le abordezi pentru ca pur si simplu sunt disponibile si tu le vrei.apoi mai sunt situatii in care trebuie sa dai putin din coate,sa dai teste,interviuri,sa te stresezi sa dovedesti, dar faci si treaba asta daca vrei cu adevarat .si faci orice ca sa ajungi unde iti propui.incepi de la 0.
din pacate am observat la multe din cunostintele mele de-o varsta ( majoritatea de sex masculin-nu inteleg de ce?) o oarecare forma de nesimtire.adica...sta deoparte,lasa oportunitati destul de bune (daca nu chiar ideale) sa treaca pe langa el,nu ridica nici macar un deget sa faca ceva, nu se informeaza,presupune automat ca daca nu ii bate cineva la usa sa ii ofere,oferta nu exista, se plange non stop si argumenteaza: "de eu nu pot sa merg sa fac asta!! ; da pt salarul asta nici nu merita sa ma ridic din pat...; nu e ce imi doresc; nu gasesc de lucru;nu ma apreciaza suficient; etc etc etc..."
e dureros ca exista atat de multa delasare in noi...e dureros ca faptic nu facem suficient, e dureros ca trece timpul pe langa noi si nu incercam nimic...e dureros cand blamam pe altii pentru ce au fara macar sa ne gandim o secunda prin ce au trecut respectivii ca sa ajunga acolo.e dureros cand suntem nefericiti si fericirea e la o intinsatura de mana.
asa ca hai sa facem , fratilor!!!putina ambitie si cohones va rog!!!