mi se pare oarecum ciudat faptul ca desi "o muscam" de fiecare data, noi oamenii continuam acelasi ritm. avem in continuare incerdere in oameni, avem in continuare sperante, vise pe care vrem sa le implinim, ne agatam in continuare de cei din jurul nostru. avem nevoie disperata de prieteni, nu putem trai fara a ne inconjura de oameni de tot felul... e putin dureros atunci cand iti pui increderea in cineva, te destainui, ti se destainuie, iti faci o anumita imagine, il cataloghezi ca prieten/prietena, iti intoarce spatele, te dezamageste, iti demonstreaza ca nu este deloc asa cum l-ai portretizat tu in mintea ta... nu este deloc cine ai fi vrut tu sa fie... dar se intampla... poate am dezamagit si eu la randul meu, asa cum am fost dezamagita si eu de atatea ori... am crezut ca am ceva palpabil cu cineva, ca mergem pana la capat, ca ne vom insoti mereu si apoi a aparut acest comportament distant, neinteresat, nepasator, pe care nu pot sa il schimb desi am incercat...nu am avut nici un rezultat pozitiv..lucrurile par sa mearga inainte asa. apoi despre altcineva am avut o impresia anume...o persoana puternica, rationala, stabila, cu capul p umeri, cu caracter si o personalitate frumoasa, cu coloana vertebrala... m-am inselat. cineva mi s-a parut pe calea cea buna , mi se parea ca isi rotunjeste frumos personalitatea, ca se maturizeaza si se dezvolta bine...m-am inselat din nou. altcineva mi se parea o persoana cu mult bun simt, cu picioarele pe pamant, un om care ii ridica cumva pe cei din jurul sau...s-a dovedit ca m-am inselat din nou.. si atunci? ce cautam noi de fapt in oamenii cu care ne inconjuram? eu una nu stiu, pot doar sa presupun ca ii cautam sa ne semene...atunci cand ne dezamagesc nu inseamna ca sunt oameni rai, prosti sau nebuni...inseamna doar ca nu ne potrivim. . .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu