introspectie de seara

in clipa asta ma incearca un sentiment de dezamagire pe care nu stiu exact carui fapt il datorez. e frustrant. poate fi pentru ca am oameni in jurul meu pe care as vrea sa ii cunosc, dar ei nu vor sa ma cunoasca, poate fi pentru ca sunt placuta de oameni care mie nu imi plac in mod deosebit, poate fi pentru ca imi lipseste ceva. sau poate din cauza ca am ceva in plus fata de altii, poate din cauza ca mici chichite, dureri din trecut reapar spontan si fara sa am sansa sa le evit, poate comportamente si reactii ale celor apropiati mie ma jeneaza, fara sa imi permit sa ripostez, poate ca sunt curioasa sa aflu lucruri, dar nu pot sa intreb, poate ca , vorba unei prietene am prea multe ganduri. prea mult timp la dispozitie te cam face sa o iei razna , acum mai e importanta si directia pe care o apuci. eu cred ca am luat-o p asta. adun frustrari si imi creez altele noi ...de plictiseala. stiu ca e o faza trecatoare. stiu ca poate chiar maine ma voi simti altfel. as vrea sa revad oameni care mi-au fost dragi , dar nu am unde, as vrea sa ma eliberez de unele ganduri, dar nu le pot spune cu voce tare, as vrea sa am motive la unele fapte, as vrea sa gasesc scuze la altele, as vrea sa fac lucruri noi si sa povestesc mult despre ele, as vrea sa plec. sa o iau de la inceput. sa infrunt din nou unele frici in speranta ca acum voi face altfel. acum voi fi altfel. acum voi reusi altfel. voi fi altcineva. cred ca e grav ce spun eu aici. de fapt nu imi doresc sa fiu altcineva, doar sa fiu un pic mai buna. sa nu imi para rau. acum imi pare rau pentru unele momente. imi pare foarte rau. pentru ce a fost sub nasul meu si nu am vazut, pentru atunci cand m-am aruncat cu capul inainte si m-am trezit brusc lovita, atunci cand nu am spus ce am gandit, ci am inghitit vorbe ce trebuiau de mult spuse, pentru ca am impins la o caruta la care nu mai impingea nimeni, pentru ca am fost inselata si nu am vrut sa recunosc toate semnele, pentru ca nu am stiut sa ma adaptez uneori la situatiile prevazute, desi credeam ca o fac, pentru ca nu am depus mai mult efort acolo unde trebuia cu adevarat, pentru ca m-am contrazis , desi stiam ca nu am dreptate, pentru ca am lasat orgoliul sa iasa la iveala atunci cand nu trebuia, pentru ca am invidiat. pentru toate astea si multe altele, imi prare rau. dar e tarziu. mi-ar trebui un fond nou , sa incep de la 0 si asta nu se poate. asa ca va trebui sa ma redresez, sa dovedesc ca sunt omul care vreau eu sa fiu si nu plutesc in deriva, sa ma zbat poate de 2 ori mai mult pentru a ajunge unde imi doresc si pentru a ma curata de pareri de rau. trebuie sa pot. am sa pot, dar nu credeam ca va fi atat de greu. eh ... si sunt sigura ca vor veni ele ganduri mult mai grele. situatii senzationale, care ma vor lua pe nepregatite, oameni mult mai rai, se va mai intampla sa ma pripesc , se va mai intampla cu siguranta sa imi para rau. sper doar sa nu am ocazia sa imi para mult mai rau, pentru ceva mult mai grav. deocamdata sunt bine. si tind spre...mult mai bine.